Capat de linie!

Nicio vorba in plus,niciun sarut fierbinte,nicio imbratisare!Asta e sfarsitul,pot sa simt.Nu mai e cale de intoarcere dar daca intr-o zi te gandesti ca e vina ta,sa stii ca nu e asa.Imi pare rau ca trebuie sa plec asa,fara un adio,imi pare rau ca imi incalc promisiunea de a-ti ramane mereu alaturi.O sa stii sa ierti si sa ma intelegi,imi cunosti sentimentele si orgoliul imens,justificat de data asta.Sa nu te intrebi nicicand de ce,in adancul sufletului tau cunosti motivele mai bine ca mine.Daca vreodata te gandeai ca nu sunt capabila sa intorc spatele tuturor amintirilor dulci,te-ai inselat.Azi nu-mi mai e frica de secvente si franturi de povesti frumoase cu final tragic.E ciudat ca nu mai doare nici macar un pic.Sa nu te mai intorci,fii doar tu,tu fara mine,tu mai fericit.Iti cer sa nu apari din nou sa-mi tulburi somnul si sa-mi inapoiezi cheia de la usa ce da in viata mea.Pleaca acum si ia cu tine toate cuvintele aruncate,privirile reci si lacrimile varsate in doi.M-am hotarat ca vreau eu sa fiu cea care pierde in jocul asta,mi-am dat seama ca imi doresc ca drumurile noastre sa fie paralele,nu mai vreau imbratisari la rascruce de drumuri.Mi se pare nedrept sa astept ceva ce niciodata nu vine,si culmea e ca nici nu-mi mai doresc.E ciudat,stiu,dar imi place ca te intepartezi si nu-mi mai doresc sa te prind de mana.

Sa ramai?E imposibil...

Inima mea nu e o camera de hotel pe care sa o inchiriezi pentru un timp si apoi sa pleci,stiind ca undeva te asteapta o locuinta permanenta.Si de ar fi o camera de inchiriat,tu ai fi singurul chirias pe placul ei,ar pastra cu ea amintirea clipelor petrecute acolo,cearceaful ti-ar pastra mirosul,perna moale te-ar astepta sa iti rezemi tamplele fierbinti,mocheta ar pastra urmele pasilor tai pierduti.Ar astepta mereu sa te intorci iar cand cineva ar veni sa-ti ocupe locul,n-ar avea de ales si i-ar accepta pentru un timp prezenta traind mereu cu teama ca ai sa te superi si n-ai sa mai vii.Draga inima,ai fost mereu o camera mica,plina de prezenta lui,o locuinta provizorie in care el mai vine uneori.Traiesti mereu cu teama ca va veni ziua cand el se va plictisi si va vrea sa schimbe decorul.

Nimeni de nicaieri...

Cat as vrea sa ma poti pastra!

Atat de dor!

Uita-l..Uita-i numele si chipul,uita-i ochii,saruturile fierbinti si imbratisarile calde.Uita de dragostea pe care o imparteati si pe care acum nu o mai ai.Nu-i rosti numele cand o sa auzi melodia voastra,nu-ti dori sa fie langa tine.Aminteste-ti de noptile cand plangeai si cosmarurile nu iti dadeau pace,cand de trezeai strigandu-l si nu te auzea.Uita-i mersul si conversatiile lungi,uita cuvintele cu care obisnuia sa te alinte.Aminteste-ti ca a ales pe altcineva,ca mereu va fi o ea,ca a plecat si nu se mai intoarce.Uita felul in care mana ta se juca in parul lui,uita de serile in care va plimbati tinandu-va de mana,de cuvintele dulci,de bratele lui ce te inconjurau si te strangeau tare la piept,de momentele cand ti-a spus ca nu o sa plece,de aleile ce va cunosteau atat de bine pasii din noptile tarzii!Uita de telefoanele din mijlocul noptii,de vocea pe care nu te saturi sa o auzi,de momentele in care existati numai voi,de toate nebuniile pe care le-ai facut sau le-ai fi facut pentru el.Aminteste-ti doar de ultimul sarut pe frunte si de cat de fericita erai cand te iubea!

Muzica!

Cate amintiri,cate placeri,cate nopti nebune!Mereu va exista o melodie ce ne va aminti de cineva special,de momentele frumoase dar si de cele mai dureroase clipe!Muzica e tratament pentru suflet si nu cred ca exista cineva care ar putea sa traiasca fara EA!

N-am sa pot sa mai stau

Suntem doar noi doi acum,aici sub luminile felinarelor stand fata in fata.Pierd notiunea timpului si a spatiului,mi-as dori sa pot ramane dar stiu ca e imposibil.Pasiunea mea e descatusata,simturile mele sunt confuze,pielea mea tanjeste dupa atingeri,sufletul meu plange dupa iubirea ta.Poate ca mi-e capul in aer,dar am picioarele pe pamant.Nu pot sa ma inchid cu tine undeva,oriunde si sa arunc cheia.Zorii zilei vor pasi din nou si soarele-ti va duce departe pasii,iti va sterge iar urmele.Noaptea se apropie de final si dimineata va aduce cu ea raceala si nepasare caci primele raze nu ma mai gasesc de atata timp langa tine.Te sarut,ma atingi si inima mea nu-si poate dori sa nu fie acolo,se abandoneaza iar,fara regrete in grija ta.Ma tii strans si-as vrea sa nu ma lasi sa plec,dar mereu o faci.Plec si mor cate putin cu fiecare pas pe care il fac,las in urma lacrimi pe care pare ca niciodata nu le vezi.

Sentimente..

Imi dezbrac mintea si te provoc sa ma urmezi.Te simt fara sa ma atingi,ma legi fara lanturi.Sunt aici si nu mi-am dorit niciodata ceva atat de mult cum imi doresc sa ma inec in iubirea ta si sa-ti simt bratele in jurul meu strangandu-ma tare.Tu si cu mine mereu impreuna,atat de indragostiti si atat de puternici in fata furtunii..Cand lumea mea se prabuseste,cand nu reusesc sa merg prin intuneric,cand valurile ma izbesc cu putere,cand nu gasesc drumul spre mine,e suficient sa ma gandesc la tine.Am incercat sa respir cand nu esti aici dar aerul ma sufoca.Cand sunt cel mai mare dusman al meu tu esti locul spre care mereu alerg..Nu exista destule cuvinte pe care le-as putea spune,nimic din ce as face nu ar fi suficient sa-ti arat ce insemni pentru mine.Tu niciodata nu mi-ai spus adio si acum stiu cat de departe ai merge.Am crezut ca am totul,dar acum vad,tu esti singurul lucru pe care l-am facut bine,singurul pe care l-am lasat inauntru.Tu esti tot ce am,tot ce imi doresc,aici langa mine e locul tau.!Continua sa ma tii de mana caci eu sunt aici pentru tine.Tu esti visul meu de noapte si de zi,cel la care mereu ma gandesc.Dragul meu,pe umarul tau pot plange mii de lacrimi,iti pot spune totul fara sa ma prefac,langa tine nu ma simt pierduta.Suntem noi doi pentru totdeauna,niciodata sa nu uiti!Imi pun viata in mainile tale si nu-mi pasa ca oamenii ma cred nebuna si oarba.Sa stii,nu-mi pasa care iti e trecutul,cine esti,de unde vii,ce ai facut, pentru ca stiu ca inima ta imi apartine mie.Tie,inima mea niciodata nu ti-ar spune nu!

Ai sa intelegi si tu..

Am cunoscut-o intr-o seara rece de toamna.Statea pe o banca in gara ce cunoscuse vreme de atata timp lacrimi amare,zambete sincere,suflete pierdute,taceri ce valorau mai mult decat o mie de cuvinte aruncate in vant.Parea sa nu-i pese de ploaia de afara,ea zambea sub un cer fara stele.M-am asezat langa ea si am intrebat-o daca e bine.Mi-a spus ca e fericita.Mi-a observat uimirea,m-a privit adanc in ochi si mi-a spus:

-Candva am iubit din tot sufletul.Am plans de neputinta,am urlat de durere,am cazut in genunchi.M-am pierdut pentru un timp si ajunsesem sa cred ca nu ma voi regasi nicicand.Am pariat pe un lucru numit dragoste si am pierdut.Am purtat pentru mult timp un razboi impotriva mea.Am fost nevoita sa-mi calc inima in picioare dar am invins.Si azi sunt aici,fericita cum nu am crezut ca am sa fiu vreodata.Sa nu crezi ca am incetat vreodata sa simt.Azi,iubesc mai intens ca oricand.Azi,stropii ploii imi mangaie pielea,cuvintele soptite de adierea vantului sunt dulci,razele soarelui imi saruta fruntea,parfumul primaverii imi inunda simturile,fulgii mari de nea ma prind in dansul lor.Sa simti ca iubirea oamenilor nu e tot ce viata iti poate oferi,asta-i adevarata fericire!

Da,mi-e dor!

Cerul pare uneori ca se prabuseste..Ca o ploaie de amintiri ce nu se mai opreste.Te-am cautat in orice si in oricine, imi curgi prin vene.Si tu,esti imposibil de uitat..Si sunt aici faramata in mii de bucatele dorindu-te cu fiecare celula a corpului meu. Daca ai fi aici as merge prin foc iar tu m-ai prinde daca as cadea.Vreau sa te simt,sa te aud, tu erai sursa de lumina din intunericul meu,  ,tu erai reperul meu cand ma simteam pierduta..Tu calmai furtuna,tu aduceai soarele in viata mea,tu nu ma lasai sa cad…Tu esti tot ce imi doresc,tot ce imi trebuie,tu esti Totul si in acelasi timp tot ce imi e interzis,tot ce nu pot avea. Te iubesc asa cum pamantul iubeste ploaia intr-o zi fierbinte de iulie.Te iubesc in felul ala nebun si profund. Am luptat pentru tine si am facut-o pentru mult timp.Am construit ziduri si am privit cum au cazut.Te-am asteptat si nu ai venit,te-am strigat dar nu ai raspuns,te vreau si nu te am.Si in mijlocul noptii,in visul meu un milion de stele iti rostesc numele,incerc sa ajung la tine dar tu esti de neatins,arzi mai puternic decat soarele.N-ai simtit cat de mult te iubeam? Sa te stiu langa mine...asta imi doream cel mai mult!

:)

Atunci cand un om nu ne iubeste,ne paraseste sau inceteaza sa ne caute obisnuim sa-l invinuim.Ne aducem aminte in fiecare moment de clipele frumoase petrecute impreuna si mai ales de promisiunile facute.Cu greu intelegem cum poate o persoana sa uite atat de usor si de repede.Despicam firul in patru,in mintea noastra derulam povestea inca din primul moment cand am simtit ca acea persoana are sentimente pentru noi.Povestea se deruleaza iar si iar in mintea noastra,incercam sa ne dam seama oare unde am gresit,dar nu ajungem la nicio concluzie.Icepem sa facem acuzatii,spunem ca au fost doar minciuni.Si e gresit.Pentru ca uneori e posibil ca acea persoana sa fi simtit toate acele lucruri pentru noi,numai ca asta a fost atunci.Suntem oameni si suntem destul de nehotarati,ne schimbam des deciziile si din pacate asa se intampla uneori si cu sentimentele.Nu judeca pe nimeni pentru ca la un moment dat nu mai simte pentru tine ce simtea candva.Fa-ti ordine in ganduri si ai sa realizezi ca probabil ti s-a intamplat si tie candva.Ai dreptul de a nu ierta minciunile,tradarile.Dar cand o persoana iti spune sincer ca sentimentele sale s-au schimbat incearca sa intelegi.E greu,foarte greu.Lupta pentru iubirea acelei persone atata timp cat in inima sa e loc pentru tine.Uneri insa trebuie sa stii sa te opresti ,sa realizezi ca de cele mai multe ori cu morile de vant nu te poti lupta si mai ales ca dragoste cu sila nu se poate.Stinde lumina,inchide usa,schimba decorul si cauta sa dai un nou sens vietii.Si intotdeauna tine minte ca cel mai important e sa nu te pierzi pe tine.

Se poate!

Totul in viata e sa fii rece.Sa nu lasi niciodata emotiile sa te conduca.Sa nu te lasi depasit de situatie.Cand toti cei pe care ii iubesti te dezamagesc,cand nimic nu pare sa mearga bine,cand problemele nu au rezolvare,sa intorci spatele si spui tare si raspicat NU-MI PASA,POT FII FERICIT!Toade durelile,dezamagirile,orice lucru rau ce ti se intampla  incearca sa-l minimalizezi.Numai asa vei ajunge intr-o zi sa fii o persoana puternica capabila sa infrunte viata cu ochii deschisi,cu toate armele necesare!

!!!

Incercam mereu sa fug dar umbra lui ma urmarea,ma prindea mereu din urma..Iubirea ce i-o purtam era ca o boala,un cancer ce se raspandea in intreaga mea fiinta. Oricat incercam nu reuseam sa uit niciun moment din cele pe care le-am trait in bratele lui..Si azi, in noptile tarzii parca ii mai aud uneori glasul,ma tulbura si parfumul lui mi-a ramas impregnat in piele..Il iubeam cu fiecare particica a inimii mele,mi-am pus in el toata increderea ce imi ramasese,ii incredintasem lui visele mele.. Cand il caut il gasesc mereu acolo,in inima mea.E imposibil sa o fac sa inteleaga,inima nu functioneaza dupa nicio lege pamanteasca..Iubirea asta ma ucide,pasiunea asta ce imi face sangele sa fiarba, ma face sa-mi pierd linistea, obsesia asta nu reusesc sa o controlez.El a fost pasiunea vietii mele,intruchiparea viselor mele prea repede curmate..Simt ca iubirea asta e precum un drum ce duce nicaieri,prafuit de amintiri si plin de obstacole.Inima mea e acum precum o usa a carei cheie am pierdut-o.Si da,tu esti singurul loc in care inima mea isi dorea sa fie!

Baby just go!

Pasii ma conduc spre el..

Noaptea a trecut greu.Clipe ce treceau ca ore..Cine e el si de ce pentru prima oara dupa atata timp a miscat ceva in mine?E doar un strain pe care l-am cunoscut din intamplare.Poate daca nu l-as fi intalnit in noaptea asta,poate daca nu m-ar fi pivit asa..Poate daca il cunosteam in alte circumstante, in alta zi, ar fi ramas atat..doar un strain ce nu prezinta pentru mine nicio importanta.De ce destinul imi joaca iar feste si de ce dupa atata timp in care mi-am inchis sufletul in fata iubirii o sigura privire rascoleste totul pe dinauntrul meu?Ce prostie..o sa treaca o zi,doua,trei si am sa uit de aceasta noapte si de acei doi ochi mari si negri.Nu reusesc sa adorm bine ca soarele iar rasare..Munca..de asta am vevoie acum.Ma imbrac automat si plec grabita  nu inainte de a-i spune Mishei sa fie cuminte cat timp o sa fiu plecata.La spital nimic nu e schimbat.Aglomeratie,aceiasi doctori grabiti care intra si ies din saloane pentru vizita de dimineata.

 -Hey Ana!S-a intamplat ceva?Pari pierduta..

 -Sunt bine,Victor!Ceva nou azi?

-Doar un pacient cu o pareza..Poti trece mai tarziu pe la el.

-Sigur!Domnul Vidan cum se mai simte?

-E la fel.Iar a refuzat sa i se faca masajul de dimineata.Spune ca oricum nu o sa-l mai ajute cu nimic,ca viata nu mai e la fel de cand sotia sa l-a parasit,ca oricum viata fara ea va fi un etern chin,chiar daca va reusi sa mearga din nou.

-Imi pare atat de rau ca exista astfel de oameni..Cum oare a putut sa-l paraseasca cand avea mai mare nevoie de ea?

-Si mie.Dar stii bine ca astfel de cazuri intalnim tot mai des.Dar spune-mi…S-a schimbat ceva in viata ta de saptamana trecuta?

-Nimic.Cred..

-Crezi?

-Trebuie sa plec!Am multa treaba azi.

-Ok.Mai vorbim,Ana.

Ziua a trecut repede. Daca nu l-as fi intalnit pe Victor azi probabil as fi uitat complet de intamplarea de noaptea trecuta.Merg pe strazi fara o tinta clara si pana sa realizez ce fac,ma trezesc in fata scarii lui..