Suntem doar
noi doi acum,aici sub luminile felinarelor stand fata in fata.Pierd notiunea
timpului si a spatiului,mi-as dori sa pot ramane dar stiu ca e
imposibil.Pasiunea mea e descatusata,simturile mele sunt confuze,pielea mea
tanjeste dupa atingeri,sufletul meu plange dupa iubirea ta.Poate ca mi-e capul
in aer,dar am picioarele pe pamant.Nu pot sa ma inchid cu tine undeva,oriunde
si sa arunc cheia.Zorii zilei vor pasi din nou si soarele-ti va duce departe
pasii,iti va sterge iar urmele.Noaptea se apropie de final si dimineata va
aduce cu ea raceala si nepasare caci primele raze nu ma mai gasesc de atata
timp langa tine.Te sarut,ma atingi si inima mea nu-si poate dori sa nu fie
acolo,se abandoneaza iar,fara regrete in grija ta.Ma tii strans si-as vrea sa
nu ma lasi sa plec,dar mereu o faci.Plec si mor cate putin cu fiecare pas pe
care il fac,las in urma lacrimi pe care pare ca niciodata nu le vezi.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu