Incercam
mereu sa fug dar umbra lui ma urmarea,ma prindea mereu din urma..Iubirea ce i-o
purtam era ca o boala,un cancer ce se raspandea in intreaga mea fiinta. Oricat incercam
nu reuseam sa uit niciun moment din cele pe care le-am trait in bratele lui..Si
azi, in noptile tarzii parca ii mai aud uneori glasul,ma tulbura si parfumul
lui mi-a ramas impregnat in piele..Il iubeam cu fiecare particica a inimii
mele,mi-am pus in el toata increderea ce imi ramasese,ii incredintasem lui
visele mele.. Cand il caut il gasesc mereu acolo,in inima mea.E imposibil sa
o fac sa inteleaga,inima nu functioneaza dupa nicio lege pamanteasca..Iubirea
asta ma ucide,pasiunea asta ce imi face sangele sa fiarba, ma face sa-mi pierd
linistea, obsesia asta nu reusesc sa o controlez.El a fost pasiunea vietii
mele,intruchiparea viselor mele prea repede curmate..Simt ca iubirea asta e
precum un drum ce duce nicaieri,prafuit de amintiri si plin de obstacole.Inima
mea e acum precum o usa a carei cheie am pierdut-o.Si da,tu esti singurul loc
in care inima mea isi dorea sa fie!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu