Am cunoscut-o intr-o seara rece de toamna.Statea pe o banca in gara ce cunoscuse vreme de atata timp lacrimi amare,zambete sincere,suflete pierdute,taceri ce valorau mai mult decat o mie de cuvinte aruncate in vant.Parea sa nu-i pese de ploaia de afara,ea zambea sub un cer fara stele.M-am asezat langa ea si am intrebat-o daca e bine.Mi-a spus ca e fericita.Mi-a observat uimirea,m-a privit adanc in ochi si mi-a spus:
-Candva am iubit din tot sufletul.Am plans de neputinta,am urlat de durere,am cazut in genunchi.M-am pierdut pentru un timp si ajunsesem sa cred ca nu ma voi regasi nicicand.Am pariat pe un lucru numit dragoste si am pierdut.Am purtat pentru mult timp un razboi impotriva mea.Am fost nevoita sa-mi calc inima in picioare dar am invins.Si azi sunt aici,fericita cum nu am crezut ca am sa fiu vreodata.Sa nu crezi ca am incetat vreodata sa simt.Azi,iubesc mai intens ca oricand.Azi,stropii ploii imi mangaie pielea,cuvintele soptite de adierea vantului sunt dulci,razele soarelui imi saruta fruntea,parfumul primaverii imi inunda simturile,fulgii mari de nea ma prind in dansul lor.Sa simti ca iubirea oamenilor nu e tot ce viata iti poate oferi,asta-i adevarata fericire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu